Eu una nu prea mai pot să merg prin Lidl sau prin Mega, căci rămân cu niște sechele psihice. Cum se fac mai mult de 5 oameni la rând, cel puțin o persoană începe să vocifereze și să facă ordine acolo, că prea face fiecare ce vrea. Știe el care e treaba acolo, ce responsabilități are fiecare și trebuie să scoată toți angajații din găurile prin care se ascund ca să bea cafele. "Da' mai deschide domle o casă, nu vezi că stă lumea la coadă?" Când aud asta, sângele îmi clocotește în vene și tare mă tem să nu fac vreun AVC pe acolo și să stea lumea și mai mult la coadă din cauza mea . O asociez cu părinții care se aglutinează cu sutele la UPU și ne cer să mai aducem medici, că așteaptă prea multe ore. "Nu se poate domle așa ceva! Stăm 5 ore la urgență pt un "simplu consult"?
"Spuneți, vă rog, ce urgență aveți?"
Urgența 1: "Câinele nostru s-a excrementat cu viermi și noi mâine plecăm în Italia!"
Urgența 2: "Se uită așa, galeș de câteva zile"
Urgența 3: " Nu mai râde cum râdea, nu mai plânge cum plângea"
Urgența 4: " Îl doare burta de 5 luni".
Urgența 5: "de câteva zile oftează".
Ați inteles ideea, da?
În fiecare zi, dar și noaptea, vin la urgente copii târâți de părinți, treziți din somn, chinuiți pe holurile spitalului în ideea că vor rezolva mai rapid o afecțiune care în mod normal nu are ce să caute la UPU. Toți sunt nemulțumiți că așteaptă prea mult, dar fiecare din ei simte că prezența lui acolo e justificată și indispensabilă, spre deosebire de prezența celorlalți. Fiecare ar vrea să ii rezolvăm rapid pe toți ceilalți, dar pt copilul lui ne înșiră o anamneză minuțioasă care cuprinde totul, din momentul concepției și până la vârsta actuală, cu lux de amănunte și cu accent pe fiecare muc sau vânt pe care le-a avut vreodată in viață. Pt copilul lui trebuie să facem "toate analizele", să afle el atunci, într-o sambătă la ora 3 dimineața, de ce copilul tușește de 4 luni.
Când eram mică voiam să mă fac chirurg și mă întrebam eu așa…ce poate fi domle atât de greu? Ai ficatul stricat? Scoți ficatul. Ai inima bolnavă? Scoți inima.
Acum constat că sunt adulți în toată firea care au rămas la acel nivel. Cum ne-a arătat într-o zi un tătic, printr-o mică piesă de teatru pe care ne-a oferit-o gratis în sala de așteptare. Nu a fost nevoie de cuvinte, se vede că a fost campion la mima. Domnul ne spunea, fără cuvinte, așa: "mișcați-vă mai repede, ce stați atât la un consult? Pui stetoscopul rapid față-spate, te uiți în gât, scrii o rețetă, dai un șut în fund și gata! Vezi ce repede am terminat?" Haideți acum să ghiciți cât a durat consultul la copilul lui!
