Am simtit dintotdeauna ca eu o sa fiu vedeta… nu vreau sa ma multumesc cu putin, vreau sa aduc schimbari in viata oamenilor, vreau sa fiu Cineva…ei bine, in sfarsit, un om m-a vazut si mi-a promis vedetismul cuvenit.
De multe ori, pacientii nu vin la noi pt consult, ci pt a efectua investigatiile pe care au in cap ca trebuie sa le faca. Consultul se efectueaza numai pt ca parafa e la noi si nu la ei.
Ne spun ca platesc asigurari… iar aceste asigurari sunt folosite ca un bilet de calatorie care ii poate duce cu orice mijloc de transport oriunde, la orice ora din zi sau din noapte.
Mama vine cu Floricica la UPU. “O doare burta de o luna, am fost aici la Urgente si a fost diagnosticata cu adenita mezenterica si mi s-a zis ca trebuie sa repet ecografia”. Indicatia de repetare a unei anumite investigatii se face, cu unele exceptii, in regim de policlinica, cu programare si bilet de trimitere de la medicul de familie (ca de-aia platesc asigurari) si ii explic asta.
“Doamna! Pe mine ma bagati la ecografie azi, da? Ca io n-am bani sa dau 4 milioane la privat!” Spune ea, punand Iphone 17 pe masa.
Fiecare face alegeri in gestionarea banilor. Nu sunt eu in masura sa o trimit la o ecografie in privat, chiar daca se vede pe telefonul detinut ca resurse ar avea. Ecografie se poate face gratuit, sunt multe policlinici in care se poate efectua, chiar si unii medici de familie o fac. Dar pt asta ar trebui ca pe telefonul cel scump sa se faca un pic de research, iar venirea la UPU e mai simpla. Fara programare, la orice ora, in orice zi. Ca plateste asigurari.
Mama si tata vin cu Gigel: varsaturi si febra. Gigel face investigatii si tratament, sta la perfuzie, situatia e mult ameliorata. Se cheama mama si se explica reteta, regimul alimentar, ce trebuie sa urmareasca in continuare, cand e cazul sa vina la Urgente, cand sa mearga la medicul de familie. Pleaca, multumita.
Tatal, insa, e complet nemultumit. Bate nervos la usa: “I-ati zis ca nu are nimic copilu’ ?”
“Nu, tata, am spus ca nu are infectie urinara!”
“Tataie, nu tata!”
“Bine, tataie!”
“ I-ati zis ca vomita de la ce mananca?”
“Nu, tataie, nu am spus asta.”
“ Si atunci ce are copilu’?
V-a spus ca are sobolani in casa?”
Mama ne viziteaza cu Ionel. Are mucisori de o zi si il doare gatul. Nu are febra, nu are alte simptome, stare generala foarte buna.
“Ce va aduce totusi la Urgente?”
“Pai am avut programare la dermatologie si am zis ca daca tot suntem aici… si copilul a zis sa mergem la consult.” Sigur ca il consultam, doar plateste asigurari.
Mama vine la UPU cu Floricel. “El a mai avut si acum 4 ani problema asta si acum 2 zile a facut iar… are miscari rapide din ochi si ramane blocat”.
“Si in aceste 2 zile ce s-a intamplat? Azi ce s-a intamplat?”
“Pai n-am avut cand sa vin.. si am fost la medicul de familie”
“Asa… si ce v-a zis?”
Mama scoate un bilet de trimitere catre neurologie pediatrica.
“Noi nu avem neurolog pediatru in Urgente. Cu sau fara bilet de trimitere, ar trebui sa mergeti catre un spital de neurologie”
“Pai da, dar azi a facut iar asa!”
2 mame surori vin la UPU impreuna cu 6 copii, 3 de caciula. Sunt insirati cu totii pe un rand de scaune din sala de asteptare. Din cei 6 copii, 2 sunt simptomatici, adica au dureri abdominale de cateva luni, iar la unul din ei a fost depistat chiar si un oxiur.
E greu sa-l consulti pe unul, pt ca vor sa intre toti. Unul intra in boxa 1, altul in triaj, altul e pe hol si altii in sala de asteptare.
La unul din ei facem investigatii care dureaza. Una din mame intra nervoasa: “domle, va bateti joc? Sa nu intre nimeni inaintea mea la ecografie, da? Doar sunt cu 6 copii afara! Chiar nu va dati silinta?”
Ma intreb si eu asa, ca proasta cum s-ar zice… familiile de genul asta, din provincie, cu multi copii, locuiesc de obicei impreuna cu matusi, bunici, vecini. O fi fost nevoie sa vina 6 copii la Urgente pt 2 dintre ei? Or fi inchiriat un microbuz ca sa mearga cu totii pt investigarea unor dureri abdominale de cateva luni?
Mama il aduce pe Tinel la UPU. Incep anamneza, cu rabdare.
“Are dureri de burta si varsaturi!…………
Si o sa vreau sa-i faceti si o ecografie abdominala!”
Ii explic mamei ca la UPU, investigatiile nu se cer ca la piata si ca trebuie sa ne lase sa ne exercitam meseria pt care ne-am pregatit atatia ani.
“Nu doamna, io nu plec de aici fara ecografie!
Daca esti nepregatita cheama pe altcineva!
N-ai chef sa-ti faci meseria?
Bani stii sa ceri pt asigurarile de sanatate!
Vrei sa te filmez, sa te fac vedeta?”
Si uite-asa, cand ma astept mai putin, apare in viata mea cineva care mi-a inteles, in sfarsit, aptitudinile de vedeta, care si-a dat seama ca nu are rost sa-mi irosesc calitatile facand aceste consulturi de 2 bani, la care oricum sunt nepriceputa, fara chef si cu lipsa de silință.
Stiu ca v-ati prins ca e #pamflet, dar cica trebuie sa o scriu aici, pt cei care nu stiu sa citeasca!