Unele dintre motivele pt care UPU se aglomereaza extrem sunt stirile bombastice care circula pe la TV si mai nou, pe retelele de socializare (unde oricine poate arunca o bombiță despre orice), si faptul ca nu exista niste intermediari care sa le spuna oamenilor cand ar trebui sa mearga la Urgente si cand ar fi cazul de medic de familie sau de programare la specialist. Nu stiu de ce se intampla asta in epoca in care exista consilieri in absolut orice: consilier pt reglarea somnului, pt alaptare, pt viata, pt alegerea jobului, chiar si pt alegerea sutienului potrivit, in care sanii sa priveasca in aceeasi directie si sa se vada frumos prin tricou.
Nu e vina pacientilor si nu e nici vina medicilor, iar postarile mele nu au rolul de a învinovăți pacientii pt ceea ce se intampla.
Cand eram eu mica imi petreceam frecvent vacanta de vara in Spania, unde lucra tata.
Tocmai ce se dăduse drumul la internet pt populatia larga, si intrand noi pe internet, citim niste stiri bombastice care alertau populatia, despre tantarul tigru. Eram terorizati, tantarul era prezent in cosmaruri si cel mai rau lucru care se putea intampla nu era prabusirea avioanelor sau razboaie mondiale, ci intepatura unui tantar tigru.
In scurt timp de la debutul vacantei, ce credeti ca mi s-a intamplat? Tragedia vietii mele… am vizualizat pe umarul stang tantarul cu dungulitele lui negre, apucase deja sa suga ceva . Am lasat totul in urma si ne-am prezentat la camera de garda, iar eu deja ma vedeam in coma, sau mai rau, in sicriu si cu “Vesnica pomenire” pe fundal. Pana aici mi-a fost, nu mai pup eu facultate, mor in Spania.
Ajunsi acolo, la triaj, am rostit cuvintele cam in acelasi fel in care rostesc parintii “are febra”!
“M-a ciupit un tantar tigru!”
Oamenii de la receptie se priveau unul pe altul. Unul nu intelegea ce vrem, celalalt era cu ochii dati peste cap, eu nu intelegeam de ce nu se alarmeaza.
“Asa, si? Puneti un plasture!”
Deci, am plecat de acolo cu recomandare de plasture si cu ideea ca o sa mor si spitalul nu ma crede.
Se prezinta la UPU mama cu sugarul de 8 luni. Face febra de 1 ora si jumatate. Mama povesteste ca a fost la medicul de familie la ora 15 cu fratele mai mare, ce fusese diagnosticat cu infectie streptococica, primind recomandarea ca, daca cel mic incepe febra, sa se prezinte cu el la camera de garda, deoarece programul la cabinet se termina la 16. Cel mic incepe febra la ora 16, iar la 17:30 se afla deja Urgente.
Urmatorul paragraf trebuie citit cu sunetele de la conQUIZtador un minte.
Mama vine la UPU cu fetita care frecventeaza gradinita. Face febra de cateva ore si la gradinita sunt cazuri de:
- Herpangina
- Varicela
- Streptococ
Iar acum, se aude ceasul ticaind, timp in care cautam raspunsul corect.
Ei bine, raspunsul corect este nr 4: Nu se stie.
Ce vrea autorul sa spuna prin cele 2 exemple de mai sus? Ca foarte rar putem afla cauza unei febrei debutate de cateva ore.
Cu exceptia faptului ca sugarul nu prea poate avea strepcococ, oricare alta varianta poate fi valabila pt cei 2 pacienti. Boala debuteaza cu febra si abia in zilele care urmeaza apar alte simptome care ne conduc catre diagnostic, astfel incat, in primele zile (daca starea generala e buna, copilul se hidrateaza, urineaza normal etc) nu este nevoie decat de antitermice, hidratare si rabdare.
Nu trebuie sa intram in jocul “ce poate fi?” “de unde a luat?” , sa facem pe detectivii despre ce boli sunt in gradinita, la vecini, la prieteni si la rude.
Bineinteles ca, atunci cand jumatate din clasa e acasa pe wc, vom lua in considerare o enterocolita, insa, cata vreme nu apar alte simptome, oricum nu trebuie facut altceva in plus.
Nicusor are teama de paianjeni. Astazi a avut nefericita intalnire cu unul, moment in care s-a speriat, a simtit ca lesina si i s-au invinetit buzele.
Mama vine cu el in papuci, la urgenta, sa il vada cardiologul.
Floricica a inceput sa faca roata si in timp ce se dadea peste cap i s-au invinetit buzele si a simtit ca lesina. A venit si ea la Urgente sa fie vazuta de cardiolog.
Gigel are un suflu cardiac si recomandare de consult la cardiolog, insa a gasit programare abia peste 3 luni. Cum rabdare nu exista, la fel cum nici simptome nu exista, parintii il aduc pt rezolvare rapida in UPU.
Danut este un copil de 5 ani, cu parinti surdomuti. Mama este surdomuta si nu citeste de pe buze, tatal este surdomut : citeste de pe buze, dar nu reuseste sa se exprime. Asa ca, intram in boxa de consultatie 3 adulti si un copil si facem videoconferinta cu un al 4-alea adult, care intelege limbajul celor 2 si cu care pot comunica si eu. Astfel, aflam ca pacientul prezinta o eruptie pe membrele inferioare de 2 saptamani, ca fusese vazut deja de 2 dermatologi si fusese sfatuit de cineva: “Mergi la Budimex, ca acolo iti face analize si iti dau tratament!” La ora 21 insa, nu exista dermatolog in spital si nu stim ce analize specifice sa facem copilului.
Pt fiecare parinte din lume, copilul sau e cel mai de pret lucru. Toti vrem binele copiilor nostri, vrem sa ii ferim de suferinta, ne temem ca ai nostri ar putea avea ceva grav. Insa, UPU nu este rezolvarea pt toate. In locul UPU-ului ar trebui sa se afle un consilier care sa indrume parintii, sa ajunga tintit unde trebuie, cand trebuie, in loc sa fie “aruncati” la Urgente.