De ce nu mai au medicii empatie?
Sa zicem ca lucrati intr-un parc de distractii si aveti zilnic acces la carusel.
Va faceti treburile pe acolo si in fiecare zi va mai dati cate o tura in el. Cand te urci pt prima data te apuca groaza, te scapi pe tine. A doua oara iti vine sa versi un pic, dar iti revii repede. A treia oara iti e putin frica de “si daca se intampla ceva?” Dar apoi a 4-a, a 15-a, a 100 oara traseul e foarte previzibil. Cunosti toate hopurile, stii cand si cum se termina, nu mai simti nimic deosebit. Organele stau linistite in locurile lor, sentimentul de pericol dispare.
Cam asa e si la UPU. Prin situatiile care impresioneaza majoritatea oamenilor, noi am mai trecut de zeci si sute de ori. Noutatea pt parinte nu e noutate si pt noi, urgenta pe care o vede parintele nu e urgenta si pt noi (in majoritatea cazurilor).
Parintii se simt jigniti atunci cand aud ca ce are copilul lor nu e urgenta, se infurie, se simt nevazuti si neauziti, sau simt ca sunt tratati superficial. Sau poate simt “ca asteptam ceva”, ca asa au vazut ei pe Tik Tok ca se face intrarea. In realitate, le comunicam faptul ca nu au o urgenta medicala pt a intelege ca vor avea de asteptat si ca nu vor fi preluati imediat.
Circula un meme in social media despre femeia care poate orice. Il stiti? “Femeia care inca nu a comandat de pe Temu… femeia aia poate orice”. “Femeia care se spala cu apa fierbinte pe canicula… femeia aia poate orice”.
Eh, la copii avem varianta “copilul care nu a vomitat in vara asta… copilul ala poate orice”.
Varsatura e simptomul rege vara asta, si vara in general. Un mare procent din venirile la UPU sunt pt varsaturi. Chiar daca nu sunt incadrate la “urgente” (la modul general, caci in particular depinde cum arata copilul si ce simptome mai are), pacientul care varsa de mai multe ori ajunge la spital, pt a primi antiemetic injectabil.
Cu ocazia asta, pt cine nu stie, exista supozitoare cu Ondasetron, care sunt nelipsite din trusa mea de vacanta. Nu au succes in 100% din cazuri, dar sunt un ajutor real pt copiii care incep sa verse, se poate evita sau macar amana drumul catre spital. Bineinteles ca vor fi administrate la recomandarea medicului si nu se dau fara reteta.
Varsaturile la copii au nenumarate cauze, insa majoritatea sunt debut de enterocolite sau de cauza alimentare, precum “mancarea” de la Mc oferita sugarilor.
Sunt situatii in care varsaturile si venirea la spital pt varsaturi pot face rau si copilului insusi, dar si celor din jur, sa va explic cum.
Erau odata in incinta spitalului mai multi copii, din care 2 se aflau unul langa altul. Unul din ei vărsă, iar celalalt, venit pt febra, aluneca in varsatura primului si suferi un traumatism prin cadere in varsatura.
Cu alta ocazie, o pacienta venita pt varsaturi, dupa ce primi tratamentul, ameti si o lua intr-o parte, suferind un traumatism prin cadere in tufis. A plecat din spital cu mana pusa in gips si multiple escoriatii.
Nu sustin ca pacientii nu ar trebui sa vina la spital pt varsaturi, ci doar povestesc niste circumstante si situatii asociate, si sustin ideea ca varsatura, desi sperie parintele, nu inseamna neaparat ceva grav.
Varsatura in sine nu este criteriu de urgenta, insa, starea generala a pacientului si simptomele asociate fac diferenta . Sunt copii care trec prin deshidratari severe din 1-2 varsaturi si sunt pacienti care varsa de 20 de ori si inca se mentin pe picioare.
Gigel e unul din cei care s-au deshidratat bine din putine varsaturi, asa ca intentionez sa-l perfuzez in spital. Mamei nu prea ii convine, asa ca il cheama pe tata. Vine tatal alfa al familiei: “Doamna, mie nu mi se pare normal ca un copil de 2 ani jumate sa stea atatea ore la perfuzie!” Il intreb cu ce ritm a calculat perfuzia incat sa creada acest lucru, dar cuvintele noastre merg in directii diferite care nu se intersecteaza. Pleaca bucurosi, dupa ce au “scapat” de perfuzie. La spital, daca nu esti tare-n gura, esti luat dă fraier.
Floricica intra la consult, insotita de mama. Mama nu stie sa scrie, asa ca o rog sa puna degetul mare de la mana dreapta pe tusiera si apoi pe foaie, deci sa practice semnatura digitala romaneasca. Mama pune aratatorul. Ii repet ca trebuie pus degetul mare. Mama imi arata degetul mijlociu. Pai nu e ala degetul cel mai mare? Cine a masurat si a denumit degetele? Vreau sa-i fac reclamatie, ca a gresit.
Tatal lui Ionel bate la usa. Si Ionel e tot cu varsaturi. “Doamna, am si eu o intrebare!”
“Spuneti, va rog!”
“Astept de la ora 6!”
“Care este intrebarea?”
“Si acum e ora 1!”
Sunt numai semne de exclamare in vorbele dumnealui. Ionel astepta de la ora 0.
Sunt copii care au enterocolite, copii care varsa prin greseli alimentare (sarmaluta data la blender), dar sunt si copii cu apendicita, diabet, hernii incarcerate, stenoze de pilor, torsiuni de ovar, tumori cerebrale. Paleta de diagnostice e foarte larga, dar majoritatea cazurilor sunt din primele 2 categorii.
In multe cazuri nici nu se poate stabili un diagnostic la Urgente, iar acesta se va arata pe parcurs, in functie de evolutia bolii.
Eu urasc varsatura si urasc otetul de cand eram copil si mamaie ma spala cu otet pe fata ca sa-mi treaca greata. Admir oamenii aia care isi baga degetul pe gat ca sa scape, sunt foarte puternici! Mie imi vine sa stau nemiscata pana trece.
Vomito-fobia mea s-a transmis genetic la unul din copii mei, care imi spune intr-o zi: “mami, imi vine sa vomit!” Ii explic ca e in regula, sunt langa el, luam o gura de aer iar daca vomita nu e nicio tragedie, se va simti mai bine dupa.
Peste cateva zile imi vine randul, si ma vaicaresc la copii sa ma lase putin in pace, ca nu ma simt bine si imi vine sa vars.
“N-are nimic mami, daca iti vine- vomiti si gata!”
Pai nu invata copiii o gramada de vorbe intelepte de la mama lor?