De cativa ani incoace realizez ca una dintre ironiile vietii este faptul ca fertilitatea e invers proportionala cu statutul social si intelectual. Am colege si prietene care incearca ani de zile sa faca un omulet, fac teste de ovulatie, iau hormoni, merg la nshpe mii de consulturi, iar doamnele care abia traiesc de pe o zi pe alta concep copil dupa copil. Nu a apucat primul sa cunoasca morcovelul si dovlecelul, daramite sarmaluta la blender, ca deja are frati in utero. Mamica vine cu sugarul deshidratat, cu privirea vie, plansul fara lacrimi, pliul cutanat lenes, ce sa mai, deshidratare ca la tratatul de pediatrie. Cica e bolnav doar de o zi, dar detalii nu stie prea multe, ca mai are inca 10. Imi imaginez o casuta ca cea a piticilor din "Alba ca Zapada", cu cate 10 scaunele, 10 patuturi, 10 olite. Copii care au grija de alti copii, ca astia mici trebuie sa se creasca unii pe altii ca sa supravietuiasca. Gena fertilitatii se transmite foarte bine, astfel ca in aceeasi casa vor incepe sa traiasca si alti copii cu copii, cu copii. Cate 3-4 generatii per apartament. Bunici in varsta de 30 de ani si matusi in varsta de 3 ani. Am vazut eu saptamana trecuta 2 frati veniti la spital. Unul venise cu mama lui, iar celalalt cu fiul lui. Fratele cel mare 20+, fratiorul cel mic pana in 3 ani.
Una din probleme in aceste familii este aceea ca mama nu are drept de decizie. Se face sedinta in sala de asteptare, unde instanta judecatoreasca reprezentata de tata sau de bunic hotaraste ce are de facut fiecare membru din familie. Doar nu va inchipuiti ca femeia este om si poate lua decizii. Ea joaca rolul facatoarei de copii si de mancare, nu are voie sa dea cu subsemnatul punand degetul pe foaie. Domnul judecator, in 99% din cazuri nici nu o poate asculta pe femeie, caci e posibil ca informatia sa nu fie transmisa cu suficienta precizie prin gura ei stricata. Deci, mamei ii suna telefonul. E Viata Mea. Viata e prenumele, iar Mea e numele, sper ca ati inteles. Doamna nu raspunde, ca medicii ii consulta copilul, insa Viata insista. Dupa ceva insistente, Viata se prezinta in persoana langa mama. " De ce nu raspunzi fa?" Se vede in ochii lui ca nu-i va fi bine nevestei si incepem sa ne temem ca Viata sa nu-i aduca moartea.
Uneori, ca sa fie mai credibil, tatal vine cu ochelarii de soare pe ochi. Stim cu totii ca ochelarii de soare au 3 roluri in viata: in primul rand aduc un plus de incredere in sine, aroganta si autosuficienta; al doilea rol este de a ascunde echimozele efectuate cu pumnul in ochi, si in ultimul rand, acela de a feri ochii de soare. Atunci cand porti ochelari de soare in interior, e clar una din primele 2 variante. "Eu nu sunt un oarecare, beeey" spun, fara cuvinte, ochelarii mari Gucci-fake. Asa ca poarta-te cum se cuvine, ca acum dau drumul la caine. Dupa ce explici in multe, multe cuvinte ce boala are cel mic, cum sunt analizele, ce are de facut in continuare, iar tatal a ascultat rabdator, la final vine intrebarea care da sah mat: "si pana la urma, ce are ,doamna?"
Eu cred ca sub ochelari, ochii stateau inchisi.
