Eu cred ca paranoia e noua pandemie. E ciuma mintii, care pune stapanire pe oameni si exact ca un microcip, le introduce in creier cate o idee mica, ce incepe cu “dar daca totusi…?” si apoi “dar daca”-ul se transforma in “sunt sigur ca…”. Aceste idei sunt exprimate de obicei in foarte multe cuvinte, dar care au o insuficienta de sens, insa, avizii de idei nu au nevoie de sens, ei vor doar sa fie impotriva.. impotriva statului, sistemului, stiintei.
Cu cat ai mai multe astfel de idei inserate in minte, cu atat paranoia creste, incat ajungi sa te indoiesti si de aerul pe care il respiri. Undeva, cineva incearca sa ne omoare pe toti, se doreste exterminarea rasei umane, dar noi suntem dăstepti, ne tinem tari, si stim cum sa ne aparam de toate sagetile trimise catre noi. Sagetile sunt virusuri, medicamente, pui crescut la ferma, si in general, chimicale. Totul in jur e o chimicala, iar scopul nostru in viata trebuie sa fie sa ocolim chimicala, sa iesim din lumea asta care ar trebui sa se numeasca Chimicalia.
Mamica vine la Urgente cu ambulanta, cu adolescentul de 14 ani, cu februta. Propunem testarea Covid, insa aceasta o refuza in repetate randuri, explicandu-ne ca daca e Covid, ea nu va administra niciun tratament, oricum.
Cum ar trebui sa procedam cu un astfel de caz? Doamna nu doreste testare, deci daca e pozitiv (fals pozitiv in mintea doamnei) va imprastia linistit boala la scoala, la piata si peste tot unde se va duce. Cei din jur vor deveni victime colaterale ale unei credinte personale.
Intamplarea face ca, la cateva ore distanta, sa vina la UPU urgenta adevarata, copil mic cu status convulsivant si stop cardio-respirator, pe fond de Covid. Cine a dat cu sageata aici?
Ma intreb daca cei care nu cred in Covid cred in gripa sau in virus sincitial respirator, sau in streptococ. Streptococul face furori, e spaima parintilor, insa Covidul ne lasa rece, caci stim noi… 😉 Oricum, toate sunt de fapt bolile sufletului si ale traumelor din trecut, ca noi, romanii cel putin, suntem niste traumatizati. Am aflat recent ca cine face vitiligo a inghitit guma de mestecat cand era mic. Spaima copilariei mele era ca guma se lipeste de stomac si sta acolo ca o ciuperca crescuta in mine, dar acum tre’ sa astept sa vina vitiligo.
La miezul noptii soseste cu Ambulanta un bebelus proaspat iesit din cuptorul matern. Practic, medicii de la UPU au fost printre primii oameni vazuti in viata lui. Bebelusul se afla in curs de investigatii, cand mama lui s-a hotarat ca nu mai are rabdare si incepe sa se nasca in mintea sa ideea paranoica, ca nu se face suficient pt bebelusul ei. Se intreaba de cateva ori “cat plm mai stau aici?” in timp ce isi tine belusul cald si linistit in bratele protectoare. Asa incat, il suna pe sot sa vina cu intariri. Apar la usa 3 barbati, dintre care unul deghizat in politist. Cica lucreaza la sectia 16 si ne arata legitimatia, dornic sa abuzeze de inalta functie si sa ne supuna pe toti ordinelor sale. Baietii de la paza incearca sa aplaneze conflictul, insa domnu’ politist nu se lasa, face miscari ciudatele din căpuț si ne promite ca a doua zi “o sa va dau teroare la toti d-aicia!”.
Paznicii cheama politia adevarata, iar pseudo-politaiul, cand afla, incearca sa treaca cu masina peste paznic, ca un baietel suparat ca i s-a luat jucaria. Apare politia adevarata, pseudopolitistul nu mai e politist, ci e transformat in cetatean de rand, in bermude si tricou. Doamne, cat ii admir pe oamenii care reusesc sa se schimbe in masina! Si nu era masina mare, ci un Audi-uț.
Am mai scris si azi o fila din jurnalul de garda, dar acum ma retrag la somn. Sau sa nu ma culc totusi? Mi-e teama sa nu apara vreo stafie care ma doreste mai putin vie.
