Ieri am avut o garda cu pacienti in grupe de n luate cate k.
Uneori, la UPU, vin familii cu copii care au urgente multiple. Spre exemplu, cate 4 frati cu tuse, sau cate 2 frati, din care unul e bolnav si altul pare ca incepe sa fie bolnav, dar daca tot a venit, nu strica un consult cap-coada si la el.
Alteori, vin pacienti care nu se cunosc intre ei, dar pe care ii cheama aproape la fel, spre exemplu, Popescu Damir, Popescu Demir si Popescu Amir (am schimbat numele, ca sa nu ne impiedicam de confidentialitatea actului medical). Cred ca e lesne de inteles ca incurcaturile intre ei sunt usor de produs si ca daca iti lipseste vigilenta, risti sa dai tratament de constipatie lui Amir, care tuseste.
Astfel, la 3 dimineata avem pacientii Tonciu, Conciu si Taciu (am schimbat initialele), fiecare cu durerea lui si fara legatura intre ei.
Doi dintre ei, Taciu si Tonciu, au de facut analize de urina.
Tatal lui Taciu e nervos ca asteapta de ceva vreme, pt ca mama lui Taciu nu a inteles ca asteptam urina fetitei, desi i-a fost inmanat recipientul si a fost intrebat daca l-a folosit sau nu.
Intr-un final, trofeul urinar apare si trebuie sa lipim pe el bon de analiza, cu numele copilului pe el. “Cum va numiti, Tonciu?” zice colegul, dorind sa ajute. “Da!” raspunde tatal hotarat, dar cu ochii mici de somn.
Ajung sa verific analizele, iar in ele regasesc rezultatele lui Tonciu, care inca nu urinase.
Sunam laboratorul, ca sa faca schimbul de urini intre pacienti, dar pt asta e nevoie de cerere catre laborator, parafata de mine. Dosar cu sina nu a trebuit din fericire. Deci, practic, Taciu urinase pe bonul lui Tonciu.
Dupa 30 de minute, Taciu isi primeste rezultatele. Ii explic mamei ce si cum. Uitati analizele de sange, de urina, faceti asta, dati-i aia.
Dupa 5 minute apare tatal lui Taciu, care zice ca mama e “mai asa”, deci sa-i explic si lui inca o data.
Mama lui Tonciu aude conversatia, vede situatia si ma intreaba cum rezist. Nu pot sa intru in detalii la 3 dimineata, pt ca pacienta trebuie sa plece, iar eu inca formulez raspunsul chiar si acum.
In plus, am de dat rezultate si tratament la Conciu si tocmai a venit un pacient nou, Panciu.
Sunt gata si analizele lui Tonciu. Iar mama sa vede, dincolo de problema copilului, si problemele noastre.
Asa ca am primit contact de la cabinetul de psihoterapie in care lucreaza, iar sedintele pt cadre medicale si militare sunt gratuite.
Voi lasa in comentarii contactul doamnei, caci… recunoasteti! Si voi aveti nevoie.