Legenda spune ca, in Occidentul atat de imbratisat de romani, daca mergi la Urgente cu o problema care nu e pe viata si pe moarte, pleci cum ai venit si imediat dupa “Buna ziua” vine si “La revedere”.
La noi nu exista asa ceva. Noi suntem obligati sa consultam pe oricine ne trece pragul. Daca “Buna ziua” ai dat, consult si investigatii ai capatat.
Pe strazile din Bucuresti circula non stop ambulante care merg la resuscitat de febre, capuse, tuse de 1 luna si alte urgente.
Intr-una din garzile trecute, au poposit la UPU 5 ambulante in sir:
– prima a adus un sugar cu varsaturi. La prima varsatura a sosit o ambulanta. Se dau indicatii, sugarul varsa si a doua oara, vine la caz a doua ambulanta, care aduce bebelusul la spital, pt investigatii.
– urmatoarea ambulanta aduce un alt sugar. Mamica povesteste cum a spalat copilul in cursul serii, dar in momentul in care acesta a simtit samponul in cap, s-a speriat si a inceput sa planga. A plans pana “a ramas fara aer” (in traducere libera, spasmul hohotului de plans). Cheama ambulanta. Se constata parametri normali si sugar vesel, insa parintii decid sa mearga la capitala pt investigatii amanuntite. Pe parcursul transportului, sugarul se supara din nou. Se solicita Smurd, care aduce sugarul vesel la spital.
– a 3- a ambulanta vine cu un copil la care tocmai si-a facut aparitia primul croset febril. Noi stim deja ca e f probabil sa nu gasim nimic la primul croset de febra. Virusul nici nu s-a hotarat incotro o ia, dar stim din experienta si injuraturile incasate de-a lungul timpului ca nu putem trimite copilul inapoi acasa. Caci nu va pleca acasa, va pleca la un alt spital, povestind ca “nu i s-a facut nimic”. Cum povestea si mama lui Ionel: “acum 2 saptamani a mai venit aici pt aceeasi problema si nu i s-a facut nimic”. Apoi ne arata o ecografie si analize de sange. “Dar nu i-a dat nimic”, apoi scoate reteta din geanta.
– a 4- a ambulanta aduce un sugar care a primit un cot in cap, de la sora mai mare. Nu are nicio marca traumatica, dar preventia se face la UPU, nu acasa, pt ca cineva trebuie sa-si asume raspunderea in caz de orice.
– a 5-a ambulanta aduce un copil care convulsionase in urma cu mai multe zile. A fost internat in provincie, unde i s-a spus ca cea mica are pneumonie, insa mama nu doreste sa trateze pneumonia, ea vrea sa investigheze problema convulsiilor, pt care se afla deja in tratament de 1 an.
Noaptea trecuta ambulanta a adus, printre altele, un copil de 3 ani, cu disurie. O ustura la pipi, iar cei de pe ambulanta au vrut, desi nu era urgenta, sa ii ofere tratament. Insa mama nu a chemat ambulanta ca sa primeasca un simplu tratament, ci doar pe post de taxi moca, pt a ajunge la spital, pt investigatii. La 3 dimineata.
Ambulantele se mai plimba prin capitala cu diarei (“facea intruna pe el si am zis sa nu murdărim masina”), dureri abdominale cu debut de o ora, varsaturi, febre.
Pe Ionica a durut-o burta la ora 19. I-a trecut in jumatate de ora, dar tati a adus-o la spital, sa vedem ce are. “A durut-o de nota 4 din 5!” Zice tatal copilului de 4 ani, cu un ton care demonstra certitudinea unei probleme severe. Fetita imi spune zambind ca acum o doare “0” si face semne din degetel care imi traduc ca nu o mai supara nimic in prezent. E perfect asimptomatica. “Da, dar a durut-o in dreapta! Poate e apendicita” .
Stau asa si cuget dupa garda.. oare nu ar fi mai bine ca in Romania sa se fabrice Ambulante in loc de Dacii?
