Medicina nu e o facultate sau o meserie… e un mod de viata.
Facultatea, rezidentiatul si apoi practica, te pun fata in fata cu moartea, de nenumarate ori. Te invata cum poti sa mori sigur, sau cum sa traiesti cand te confrunti cu moartea. Nu poti face medicina asa cum faci alte facultati sau alte meserii. Fiecare job are provocarile lui, nu minimizez importanta altora.
Insa, ca sa poti tine in mainile tale viata unui om, trebuie ca tu sa renunti la o parte din ceea ce te face pe tine om. Si asta e lucrul pe care facultatea ni-l baga subtil in minte. Omul nu poate avea in mana lui o alta viata, ci numai medicul.
Indrumatorii nostri din facultate au, poate fara sa realizeze, datoria de a da la o parte sufletul. Ce ironie… mai tarziu, asta e principalul lucru care ni se cere. Sa avem empatie, sa ne punem in locul bolnavului si sa-i simtim durerea.
6 ani, zi de zi, mergem in salile reci, sa invatam despre moarte. La anatomie disecam cadavrele. Cei care se detaseaza mai usor isi mananca linistiti sandvisul cu snitel, in miros de formol, langa trupul intepenit. Altii isi imagineaza cum trupul mergea, vorbea, avea o familie.
Ca sa invatam anatomia luam oase cu imprumut, din facultate. Dadeam buletinul la schimb cu humerusul. Faceam rost de cranii, care ni se dadeau pe sub mana, ca sa invatam fiecare mic oscior si muschiulet, cu insertiile si denumirile specifice. Fiecare gaura minuscula avea o denumire si un rol.
Imi amintesc ca la medicina legala, cele mai interesante cursuri erau cele in care ni se povestea despre sinucidere. Despre oameni gasiti cu punga pe cap, sau prin alte metode despre care nu e etic sa povestesc.
Apoi, la practica, intram in sala de cadavre. Un decedat din accident rutier pe masa 1, un copil intoxicat pe masa 2, un om al strazii inecat cu sunca. Nu poti sa ii privesti daca nu dai la o parte omenia. Omul nu le poate atinge inima. Doar medicul. Indrumatorul nostru de medicina legala mergea numai cu autobuzul. Vedea prea multi morti din accidente rutiere.
Alti indrumatori au devenit vegetarieni. Nu poti manca muschi de porc cand zi de zi, tai muschi de om.
Facultatea ne pune fata in fata cu secretiile umane, cu organele calde sau reci, cu cele mai adanci orificii, ganduri si sentimente. Calcam in sange, mirosim puroiul, tinem ficatul in maini.
Apoi ajungem sa avem familii, copii… mersul firesc al vietii. Trebuie sa traiesti zi de zi cu spaima sfarsitului, pt tine sau pt cei apropiati. Caci ai vazut, in atatia ani, cat de fragila e viata.
Si ne e frica sa traim.