Doamne… sa vedeti ce vis ciudat am avut…
Se facea ca traiam niste vremuri in care totul, absolut totul era corect.
Toate incasarile treceau pe la Anaf, toate taxele erau proportionale cu veniturile.
Ca sa poti posta pe retelele de socializare trebuia mai intai sa dovedesti ca stii sa scrii, in rest, puteai doar sa rasfoiesti poze, ca intr-un album foto. “Uite-o pe Gigica la mare!” “Ce frumos s-a facut nepotu’ lu Tantica!”.
Erau “asistati” social numai oamenii care, realmente nu puteau munci: cazuri sociale adevarate, care nu aveau unde locui, le lipseau membre sau aveau membre paralizate, erau surdo-muti sau orbi. Restul mergeau la munca necalificata si castigau minimul pe economie, dar cu minimul ala reușeau sa supravietuiasca, fara sa fure.
Medicii erau platiti mai bine decat manichiuristele, iar daca vreunul conditiona actul medical, ajungea direct la puscarie. Niciunul nu primea spaga, dar odata ce paraseau spitalul, se transformau din doctori in oameni! Daca voiau sa lucreze in plus si sa comunice cu pacientii in afara spitalului, erau platiti extra.
Mamicile nu intrebau pe grupuri daca are vreuna nr de telefon al doctorului Popescu. Comunicarea cu dr Popescu se facea fie prin aplicatii speciale, in care medicul era disponibil in anumite momente ale zilei si remunerat pt timpul petrecut extra-spital, sau prin secretariatul spitalului daca se dorea doar programare.
Pacientii mergeau la spitale fara sa isi sune cunoștințele ca sa-i bage in față. Majoritatea aveau bun simt si decenta, iar daca vreunul ameninta un medic sau ii adresa injurii, ajungea la puscarie, langa medicul care a conditionat actul medical, ca sa se cunoasca mai bine.
Zidarii nu aveau voie sa isi dea cu parerea despre noradrenalina sau sa aiba orice fel de parere medicala. La fel si hair-stilistii. La fel si bucataresele. La fel si postasii. La fel si instalatorii.
La UPU erau primite numai urgentele adevarate. Restul cazurilor beneficiau de un triaj efectuat corect, un fel de mini-consult care sa justifice faptul ca nu reprezinta o urgenta, dar nu plecau de acolo cu retete parafate si investigatii. In felul asta, pacientii nu stateau ore in sir in sala de asteptare, facand schimb de virusuri intre ei, iar medicii nu lucrau precum muncitorii de la fabrica de papusi, pe banda rulanta, zi si noapte. Vazand mai putini pacienti, incepusera sa priveasca pacientii altfel, sa le creasca empatia si sa se imbunatateasca modul de comunicare cu familia, pt ca in loc de 100 de copii pe noapte, vedeau 5, adica pe cei care aveau viata in pericol. Mintile le erau odihnite si gandeau altfel cazul medical, iar practica era orientata catre pacient, nu se concentrau pe a se apara de malpraxis , ci pe a face tot binele pe care il puteau face.
Pacientii nu spuneau ca medicii de familie sunt vesnic in concediu sau ca sunt scriitori de trimiteri, ci chiar erau consultati de catre ei si primeau si tratament. Acestia ajungeau la specialist numai daca situatia se complica.
Toti muncitorii erau platiti in functie de cat munceau, dar si de conditiile de munca, de anii petrecuti pt a ajunge acolo (caci, in timp ce studentul la medicina invata pana la 5 dimineata si are singura lumina aprinsa din tot blocul la ora aia, colegii lui care au ales alta cale lucreaza deja pe un salariu decent si au inceput deja sa isi intemeieze familii; copilul viitorului medic nu va fi cu 40 de ani mai tanar decat parintele si nu va ajunge sa fie bullynguit la scoala: “baaaa! E maica-ta sau bunica-ta?”).
Ospatarii nu primeau nici ei spaga, pardon-ciubuc. Nici coafezele, nici manichiuristele. Se facea ca disparuse de peste tot borcanul ala cu “tips”, care te face sa te rusinezi daca nu lasi nimic in el. El nu mai exista nici la cafenea, nici la brutarie, era complet disparut!

Bine ca m-am trezit, caci simteam ca ma sufoc! Doamne… sa nu existe nicio portita pe nicaieri.. sa fii nevoit sa iti astepti randul peste tot, sa nu poti interveni cu nicio pila, sa traiesti asa, fara improvizatii, plictisitor…
M-am imbracat rapid sa plec la pedichiura, dar mai intai am trecut pe la bancomat sa scot cash, ca POS ala nu merge niciodata . Asta e singurul minus la salonul asta, in rest, tipa e foarte buna pe ceea ce face. Se cunoaste dupa geanta Louis Vuitton.